EU

 

EU

 

IMB BRAILA

 

Primul director al IAS-ului

ATASAMENT. La 76 de ani, Grigore Mocanu nu vrea sa paraseasca Insula Mare a Brailei

A fost numit director al IAS Insula Mare a Brailei chiar daca nu a vrut. Dar, cum pofta vine mancand, nici macar acum, la 76 de ani, nu vrea sa stea departe de Insula. Grigore Mocanu a fost primul director al IAS- ului, numit la 17 mai 1967, ziua in care a fost semnat decretul de infiintare a Intreprinderii Agricole de Stat Insula Mare a Brailei. Lucrase din 1954, cand a terminat Facultatea de Agronomie din Iasi, in agricultura la mai multe SMT-uri. In vremea aceea, cresterea productiei de porumb era un obiectiv important. Ceausescu construise centre mari de crestere a animalelor, cu care voia sa cucereasca piata. Si animalele trebuiau hranite cu porumb. IAS a fost impartit in ferme, tragandu-se linii pe harta. Numele fermelor au fost date dupa vechile denumiri din zona sau dupa pasarile de balta. Sefii fermelor au fost alesi dintre oamenii care aveau cat de cat experienta. Dar nu foarte multa.

LUCRARI. "Insula era un vast santier. Se construise digul si trebuia scoasa apa din interior. Se pompau 50 de metri cubi pe secunda", isi aminteste Mocanu. Primul an a fost cum a fost, dar cel de-al doilea, 1968, a fost putin mai greu. Lucrarile de vara s-au facut cu 6.000 de zileri. 2.000 erau din Maramures, tot atatia din Suceava si inca 2.000 din Oltenia. Plus vreo 1.500 de rromi. Dar zilerii plecau toamna la casele lor si pentru recoltat ar fi trebuit sa vina 8.000 de soldati. Dar in august 1968, tancurile sovietice au pus capat "Primaverii de la Praga". "Ceausescu s-a temut in acel moment ca rusii vor veni si peste noi si atunci toata armata a fost concentrata pe Prut. Iar eu am ramas aici, fara nici un soldat. Aveam 31.000 de hectare de porumb, pe care nu puteam sa le recoltez. Nu ii puteam aduce nici pe zileri inapoi, ca nu aveam unde sa ii culc. Soldatii ar fi venit cu corturile si bucatariile lor. Noi nu aveam nimic", spune inginerul.

REZOLVARE. Atunci, Grigore Mocanu s-a dus la ministrul Agriculturii din acea vreme, Angelo Miculescu, pentru a-i cere ajutorul. "Miculescu a fost cel mai mare ministru al Agriculturii din perioada postbelica. Lucrase la o ferma din SUA ca grajdar, tractorist - de toate. Acolo a invatat agricultura si perfomanta in agricultura. El a fost cel care a adus complexele de crestere industriala a animalelor in Romania, cu care am cucerit apoi piata Europei de Vest", zice Grigore Mocanu. Miculescu l-a ajutat atunci, in 1968. I-a dat aprobarea pentru baraci, paturi, furculite si linguri pentru 6.000 de persoane. Zilerii insa nu voiau sa vina, sa isi paraseasca locuintele lor, in prag de toamna. Si le mai era si teama, atat celor din Maramures, cat si celor din Suceava ca vin rusii peste ei. De griji, de stres si din cauza problemelor, directorul Mocanu a albit foarte mult in acea perioada. Prima solutie pe care a gasit-o a fost aducerea rromilor. Dar acestia nu erau foarte seriosi. Nu stateau foarte mult. Daca zilerii veneau atat pentru bani, cat si pentru produsele pe care le primeau, tiganii veneau sa manance bine, stateau vreo doua saptamani si apoi plecau. Au inceput sa recolteze rromii si au inceput sa vina si zilerii. Pana la Craciun au reusit sa termine de adunat porumbul si l-au trecut dincolo de dig, pentru a fi mai usor de incarcat in slepuri si barje. Zilerii au plecat spre casele lor, rromii erau dusi de multa vreme, iar Mocanu avea nevoie de oameni pentru incarcarea slepurilor. "Mi-au dat atunci 800 de soldati si pana la 15 ianuarie totul era incarcat", povesteste fostul director. In anii urmatori, tot mai multe hectare au intrat in circuitul agricol. Au fost adusi specialisti, dar si utilaje asa ca nevoia de brate de munca a scazut.

TRASEU. La inceputul anilor ’70, Grigore Mocanu s-a despartit o vreme de Insula. A fost numit director general adjunct la Directia Generala pentru Agricultura Braila. Apoi, intre 1973 si 1985 a fost directorul trustului de IAS. Iar din 1985 si pana in 1989 a lucrat la Comitetul de Stat al Planificarii. Dupa Revolutie s-a pensionat, dar nu a vrut sa stea acasa. Asa ca s-a reintors la IAS Insula Mare a Brailei, unde este consilier tehnic. "In ultimii 15 ani am prins si perioade mai proaste, cand nu se investea nimic aici, dar si perioada asta, mai buna de cand Insula a fost concesionata de «TCE 3 Brazi». Anul trecut a fost un an foarte bun. Am depasit recordurile la toate culturile. S-au recoltat 9.150 de kilograme de boabe de porumb la hectar, 5.450 de kilograme de grau la hectar, 3.600 de kilograme de soia si 3.500 de kilograme de rapita", povesteste fostul director. (Cristian Petru)

Insula, in cifre

Insula Mare a Brailei este cuprinsa intre bratele principale ale Dunarii, Macin si Cremenea, avand in medie 60 km lungime si 20 km latime. In urma lucrarilor de hidroameliorare, 94,6%, respectiv 68.130 hectare din suprafata Insulei reprezinta teren agricol, 2,9% (2.070 ha) teren ocupat de lucrari, 2% (1.420 ha) constructii si drumuri si 0,5% (380 ha) lacuri. Din 1966, dupa indiguirea Insulei, suprafata arabila era de numai 23.710 ha (34,8%), pentru ca in 1971 sa ajunga la 66.150 ha (97,1%). Intreaga suprafata irigata este de 7.084 ha si este protejata de un dig de 23,5 km. In Insula se gasesc si doua comune - Frecatei si Marasu - carora le revine o suprafata agricola de aproximativ 3.000 ha la o populatie de 5.000 de locuitori.

Vizite de lucru

Grigore Mocanu, primul director al IAS-ului, isi aminteste de vizita in Insula a lui Ceausescu, in 1968. "A fost prin Insula atat pe jos, la picior, cat si cu masina. M-a intrebat de ce am nevoie. Una dintre problemele mele cele mai mari era legate de oameni. Nu prea aveam specialisti, ca era greu in perioada respectiva sa pleci din locul in care primeai repartitia. I-am spus si am primit tot ce voiam." Ceausescu a mai fost in vizita in Insula Mare a Brailei si a trecut si cu elicopterul pe deasupra. Dar vizita din 1968 a fost cea care i-a ramas cel mai bine intiparita in memorie lui Grigore Mocanu.

BANI BUNI